M-am întâlnit cu Patricia Brohanschi , co-fondator și director general Classix, într-o cafenea la Piața Victoriei, într-o zi însorită de ianuarie. Aproape instantaneu am început să vorbim despre festivalul Classix – de fapt, ea să vorbească, eu să o ascult fascinată, pentru că vorbea cu atâta pasiune încât, o perioadă, nu am apucat să îi pun nicio întrebare. Patricia mi-a povestit despre cea de-a șasea ediție a festivalului Classix de la Iași, festival care propune o perspectivă surprinzătoare și mai accesibilă asupra muzicii clasice.
Am văzut că, pentru o parte dintre concertele Classix, biletele sunt epuizate deja.
Patricia Brohanschi: Cred că și pe restul le epuizăm în curând. Anul trecut a fost prima ediție în care festivalul a ajuns să fie sold out în întregime. Și ne-am bucurat foarte mult, pentru că festivalul a început în 2020, în februarie, înainte să pornească toată nebunia cu coronavirusul.
A fost încă de la bun început o ediție care a atras mult public tânăr. Ne-a bucurat, pentru că unul dintre obiectele festivalului a fost să aducem muzica clasică mai aproape de publicul contemporan. De aici și sloganul festivalului, “A Contemporary Classic Affair”. Încă de la prima ediție ne-am jucat, aș putea spune, cu zona de video mapping și light design. A fost o variantă care i-a atras și pe cei care, poate, nu au mai pășit în sala de spectacol pentru astfel de evenimente.
Există stereotipul că muzica clasică e doar pentru elite, doar pentru oamenii care știu muzică. În plus, în România, sunt foarte multe orașe care nu au instituțiile culturale necesare pentru astfel de evenimente. În Iași, care este oraș universitar, sunt mulți care ajung în anul întâi de facultate și poate nu au pășit niciodată la filarmonică sau la operă, pentru că nu au avut acces. Oamenii respectivi nici nu au, în general, curajul să meargă, pentru că nu știu cum o să fie primiți. Să aplauzi că este de neîngăduit, de exemplu. Vezi domnule, dacă ai aplaudat, ești bun de dat afară din sală. Lucru cu care noi nu suntem de acord. Am încercat să aducem într-o zonă mai friendly toată povestea asta. Acesta este unul dintre scopurile pe care trebuie să le aibă și instanțele culturale, în general, de a educa, de a atrage și de a deschide uși către publicul larg.
Spuneai că ați pornit în februarie 2020, chiar înainte de pandemie. Cum a fost în edițiile din acea perioadă?
P.B.: Cred că asta a ajutat foarte mult faptul că suntem o echipă tânără și, automat, avem mai multă flexibilitate, credem noi, în a face față situațiilor neprevăzute care intervin. Mă refer la perioada pandemică din 2021 și 2022, pentru că în 2021, știm foarte bine, toată zona culturală, toată industria de evenimente și de entertainment era închisă sub codul roșu. Noi, ținând cont aveam angrenați mulți parteneri cultural-diplomatici, am zis hai să facem o variantă hibrid, și să avem atât public în sală, dacă contextul ne permite, cât și, dacă tot aducem atâția artiști în țară și angrenăm pe toată lumea, să fie un festival care va fi difuzat în online. Și am avut o surpriză mai mult decât plăcută prin faptul că, încă de la prima ediție în online, am ajuns la peste 80.000 de vizualizări pentru un concert de muzică clasică. Un număr impresionant. Uitându-ne pe statistici, Classix a ajuns în multe țări din Europa prin intermediul artiștilor care au venit la noi. A fost un ambasador al României, în general.
Am avut și, credem noi, o stea norocoasă în frunte prin faptul că fix în perioada festivalului, în 2021, Iași era singurul oraș în scenariu galben, ceea ce ne-a permis o prezență de 30% în sală, ceea ce clar a creat o experiență de festival diferită. Acum, uitându-ne la poze, când eram toți cu măști, cu distanțarea respectivă, dar totodată într-un context global în care nu se întâmplau lucruri, realizăm că am avut oportunitatea să oferim muzică de calitate unui număr de oameni, chiar și limitat. Țin minte și acum că în momentul în care, după festival, am dus ultimul artist la aeroport, am primit notificarea că Iași a intrat în scenariul roșu și gata, nu mai e permis niciun festival. 2022 a fost și el an pandemic, dar restricțiile erau ușor mai permisive și reglementările erau diferite, însă tot ne aflam într-o zonă de risc. Și atunci știu că am avut o creștere foarte mare la nivelul de număr de vizualizări în online.
Spune-mi despre concertele din acest an.
P.B.: Festivalul nostru debutează de obicei duminica, a devenit ca o tradiție. Primul concert va avea loc în Catedrala Romano-Catolică.
Acolo este sold out, am văzut deja.
P.B.: Da, așa e. Este un concert pe care multă lume îl așteaptă. Inclusiv în 2020, a fost primul concert cu video mapping într-o catedrală din România. Am adus, atunci, acel element de noutate în zona de evenimente. Ulterior, au mai fost organizate altele de acest fel. Simțim că am fost deschizători de uși destul de mult în zona de muzică clasică prezentată în manieră diferită, muzică clasică accesibilă pentru publicul tânăr. Am simțit și am văzut, atât de pielea noastră, cât și a colegilor noștri care organizează evenimente similare, faptul că interesul publicului a crescut. Asta făcea parte din obiectivele noastre scrise pe hârtie încă din 2019. Ediția din anul acesta va fi cea mai mare ediție a festivalului Classix de până acum.
Cum s-a născut tema de anul ăsta, tema revelației?
P.B.: Anul acesta suntem cu gândul la această revelație pe care am avut-o o bună parte din cei din echipă, și anume că muzica este pentru toți. Însă, totodată, încercăm să lăsăm oamenii să-și găsească propriile revelații, pentru că asta face muzica, asta face arta în general, ne ajută să ne cunoaștem pe noi, să găsim răspunsurile pe care uneori nu le găsim în alte contexte.
Câte concerte vor avea loc în total?
P.B.: Vom avea 9 concerte la Iași, în locații diferite și emblematice, pentru că, practic, această aventură clasică contemporană plimbă publicul, spectatorii, în spații diverse. Încercăm, în fiecare seară, să oferim o poveste diferită, un univers unic. Vom plimba spectatorii în diferite locații care ni se par reprezentative pentru Iași. Prima este Catedrala Romano-Catolică, așa cum am spus. Apoi ajungem la Casa de Cultură a Studenților, unde, la fel, am reușit, an de an, să creăm o experiență complexă, la nivel de scenografie, light design, video-mapping, pentru cei care vin, privesc și savurează programul pe care îl oferim. Iar aici vom avea două concerte. Unul, romantic, pe 24 februarie, pentru că am încercat să fim și ancorați în context și în dată.
În contextul iubirii și al Sărbătorii Dragobetelui.
P.B.: Da. Pe cei care își doresc să petreacă o seară în care să celebreze iubirea, îi invităm la concertul Rêverie d’Amour, unde sunt invitați artiști internaționali din Franța, Germania, România și Norvegia. Va fi un concert la vioară, violoncel și pian. Marți, pe 25 februarie, vom avea un concert în premieră mondială. Va fi montată o operă în concert. Este o operă a compozitoarei Solveig Sørbø, inspirată din romanul Heroin Chic al scriitoarei Maria Kjos Fonn, care a avut foarte mare succes în Norvegia. Este un concert care va celebra dragostea, dar atinge și teme ca introspecția și evoluția umană. Va fi o poveste interesantă și este o producție Classix. Am început pregătirea din toamnă, am avut un casting la nivel național, unde am invitat artiștii să se înscrie pentru roluri de soliști. Și aici vom avea pe scenă o orchestră, Classix Collective, care a luat ființă în 2022 la nevoia și la dorința de a aduce și artiști locali, naționali pe scenă alături de artiști internaționali. Ne-am dorit foarte mult să fim și o platformă de întâlnire, prin care cei la început de drum intră în contact cu cei cu experiență, artiștii locali își dau mâna cu cei la nivel național și internațional și astfel, practic, poți să crești la nivel artistic și la nivel de dezvoltare umană, la urma urmei.
După cel de-al treilea concert, de pe 25 februarie de la Casa de Cultură, miercuri ajungem, după 2 ani de pauză, pentru că a fost în renovare, la Biblioteca Central-Universitară, la fel o locație absolut incredibilă, în Aula Bibliotecii, unde vom avea concertul Classic Express, un concert în care vom avea invitați ansamblul MidtVest din Danemarca. Aici vom avea programul clasic al festivalului, care ne va duce prin mari compozitori ai lumii. Joi și vineri ajungem la Palatul Culturii. Primul concert, The Rest Is Silence, va fi inedit de asemenea, pentru că vom avea un trio din Spania care va veni cu o formă nouă de interpretare a muzicii lui Bach și a mai multor compozitori, care cu siguranță va uimi publicul din România.
Acest concert va fi în holul central al Palatului Culturii, o locație care prinde viață și culoare an de an, unde ne place să ne jucăm cu partea de lumini și video mapping și să introducem oamenii în universul clasic. Iar vineri vom avea concertul Bach in Movement, aici clar vorbim de un concert al muzicii baroc al lui Bach, unde-l vom avea pe violoncelistul Daniel Auner care va fi acompaniat în pași de dans de balerina și coregrafa Agnes Guk, care la fel va fi și ea acompaniată la rândul ei de povestirea istoricului muzical Dagmar Glüxam. Va fi un semi-recital care va combina partea de text cu partea de coreografie și muzică în același timp.
Ce propuneți pentru 1 martie?
P.B.: Vom celebra începutul primăverii prin două concerte. Dimineață, la ora 11, vom ajunge la Sala Unirii, în Cinema Victoria, unde pentru prima oară, vom avea un stand-up simfonic. Ne-am dorit foarte mult să facem un concert și un eveniment adaptat publicul lui și mai tânăr (elevi de gimnaziu și liceu). E un concert destinat familiei, un spectacol care va fi interactiv, educativ și plin de umor. Iar aici ne-am bucurat foarte mult să-l avem alături de noi pe actorul Bob Rădulescu, care va avea rolul compozitorului și va jongla atât cu publicul, cât și cu artiștii muzicieni de pe scenă. Îi vom avea pe scenă pe cei de la Classix Collective, dirijați de Dalma Toadere. Iar seara, de la ora 19, vom avea un concert baroc, Royal Baroc, cu cel mai mare ansamblu polonez de muzică barocă, unde vom avea instrumente autentice din secolul al XVII-lea și vom aduce muzica de la curte pe scena festivalului.
Duminică, pe 2 martie, vom avea concertul de gală la Teatrul Național Vasile Alexandri, Il dolce finale, o aventură muzicală care ne va duce pe ritmurile lui Piazzolla de tango classic, pe care încercăm să-l introducem anual în program pentru că știm că este iubit de către public. Iar aici vom avea artiști italieni. Am început de anul trecut și colaborarea cu Institutul Italian, care a adus un plus de căldură în festival, aș putea spune, prin artiștii invitați.
Ai vreun concert pe care îl aștepți în mod special?
P.B.: Pentru mine e clar că toate concertele îmi sunt dragi și, dacă mă raportez când ajung la fiecare, fiecare mi se pare că e preferatul meu. Cum aștept ediția de anul acesta, nu cred că am așteptat nimic, trebuie să recunosc.
În afară de concertele în sine, spuneai că vor fi și activități adiacente.
P.B.: O să menționez, în primul rând, programul Classix In Art, în care sprijinim tinerii artiști. Alături de partenerul principal, BRD Groupe Société Générale, oferim burse de creație artiștilor, burse artistice și în cadrul festivalului am vom avea o serie de masterclass-uri gratuite pentru tinerii muzicieni. Classix mai are și zona educațională, zona de dezbateri cu o serie de paneluri de discuții cu tematici diferite. Pregătim trei expoziții care vor fi însoțite de vernisaje, o proiecție de film și o lansare de carte.
Având în vedere că aveți colaborări internaționale și interdisciplinare, care au fost, să zic, provocările cele mai mari?
P.B.: Cele mai mari provocări pe care le avem, și cred că toți organizatorii de evenimente culturale le au, sunt doar cele administrative, financiare, nu în partea artistică. În rest, mi se pare că în momentul în care aducem artiștii la un loc și oamenii din industria creativă, se produce un act unic. Momentul acela este atunci și nu mai poate fi recreat exact așa. Să aduci aceiași oameni la un loc, cu aceeași stare de spirit, este foarte greu. Nu o văd neapărat ca pe o provocare pentru noi, pentru că asta cred că ne încarcă. Este unul dintre elementele pe care le găsim atractive în organizarea festivalului, tocmai pentru că aducem laolaltă oameni diferiți, din zone diferite, și se simte energia creativă odată cu întâlnirea lor.
Cum reușiți să integrați noi tehnologii și arte media într-un context clasic, păstrând esența muzicii clasice?
P.B.: La prima ediție am avut cele mai mari emoții în ceea ce privește această abordare avangardistă pentru vremea respectivă. Acum, 5 ani mai târziu, deja știm cu toții multe evenimente de acest gen. Însă noi când am început, toate concertele pe care le știam, cel puțin din România, dar și în afară, se întâmplau doar cu lumina clasică albă și erau într-o zonă ușor conservatoare, zicem noi. În 2020, într-adevăr, a fost momentul în care am simțit că pășim pe o gheață foarte subțire. La nivel general, simt că s-ar putea să se schimbe macazul într-o direcție ușor, poate nu cea mai bună, pentru că există o linie foarte fină între a păstra nivelul artistic la nivel calitativ și a-l transforma într-o zonă populistă. Am încercat să păstrăm calitatea artistică și să lăsăm muzica să fie principalul punct de atracție al evenimentului, fie că vorbim de lucrări, de compozitori, de artiști. E clar că toate celelalte elemente vin ca să pună în valoare muzica respectivă. Și am încercat să înglobăm aceste elemente de new media, de artă contemporană într-o manieră cât se poate de naturală și totuși discretă. Am avut artiști vizuali care erau din zona de teatru și aici îl amintesc pe Andrei Cozlac, care a luat premiul UNITER pentru video mapping, sau Ioana Bodale, care este artist vizual la Odeon. Sunt oameni care deja știau că ceea ce fac ei pune lumină pe actul artistic, nu îl transformă în principalul punct de atracție.
Care este feedback-ul spectatorilor?
P.B.: La prima ediție, primeam foarte multe mesaje de la oameni cu vârste de peste 30 de ani care ne-au mărturisit că nu au mers niciodată la un concert la Filarmonică, pentru că nu au avut șansa, dar și din cauza unor motive despre care vorbeam la începutul interviului. Le era frică, nu știau cum să stea, cum să se îmbrace, cum sau dacă să aplaude. Simțeau că o să fie judecați. Prin Classix, au descoperit muzica clasică, dar și că nu trebuie să știi toți compozitorii, toate lucrările ca să mergi la un concert. Nimeni nu s-a născut învățat și nu poți să faci o comparație între un om care studiază muzică și unul care este orice altceva în viața de zi cu zi. Aceste mesaje ne-au încărcat, au fost oameni care au zis că au început inclusiv să meargă frecvent la concerte de operă, după ce le-am deschis apetitul.
Așadar, așteptăm pe toată lumea la festival. În plus, toate concertele au pauze, în care oamenii pot servi un pahar de vin și au ocazia să socializeze, pentru că practic asta face și muzica, aduce oamenii la un loc. Iată mai jos programul festivalului.
