Cinematografia franceză are un farmec aparte, o capacitate de a spune povești care rămân cu tine mult timp după ce ai părăsit sala de cinema.
Cea de-a 29-a ediție a Festivalului Filmului Francez – Échos, care are loc între 20 și 30 martie 2025, aduce această magie pe marile ecrane din România, cu o selecție diversă de filme, de la producții recente la omagii aduse unor figuri legendare ale culturii franceze.
Unul dintre cele mai așteptate filme ale ediției din acest an, „Monsieur Aznavour”, este o celebrare cinematografică a uneia dintre cele mai emblematice voci ale secolului XX.
Monsieur Aznavour – Un portret muzical al unei legende
Am văzut „Monsieur Aznavour” de două ori în cadrul festivalului și aș mai fi putut să-l revăd încă de atâtea ori. Filmul este mai mult decât un biopic; este o experiență muzicală și vizuală care împletește viața personală și artistică a lui Charles Aznavour cu melodiile care i-au definit cariera. Regizat de Mehdi Idir și Grand Corps Malade, filmul îl are în rolul principal pe Tahar Rahim, care reușește să surprindă perfect vulnerabilitatea și pasiunea lui Aznavour.
M-a impresionat felul în care filmul integrează muzica drept fir narativ principal: fiecare etapă din viața lui Aznavour este redată prin melodiile sale celebre – „La Bohème”, „Hier Encore”, „Emmenez-moi” – dând senzația că vocea artistului însuși își spune propria poveste. Atmosfera Parisului din anii ‘40-‘50, începuturile sale modeste, relația sa cu Édith Piaf, succesul internațional și lupta constantă pentru validare artistică sunt redate cu o autenticitate emoționantă.
Charles Aznavour a fost mult mai mult decât un cântăreț. De-a lungul vieții sale, a fost un inovator care a schimbat muzica franceză, transformând cântecele de dragoste în povești cu o încărcătură emoțională profundă, despre dor, pierdere, pasiune și identitate. Deși inițial criticii i-au desființat vocea, considerând-o „nepotrivită” și prea atipică, Aznavour și-a transformat vulnerabilitatea într-o semnătură unică. A fost comparat cu Frank Sinatra, dar spre deosebire de acesta, a cântat nu doar despre iubire, ci și despre subiecte delicate și controversate, cum ar fi singurătatea, sexualitatea și identitatea de gen. Un exemplu remarcabil este piesa „Comme ils disent”, una dintre primele melodii franceze care vorbea despre viața unui bărbat gay, într-o perioadă în care astfel de teme erau tabu. Pasiunea lui pentru artă a mers dincolo de muzică – a jucat în numeroase filme, iar la 90 de ani încă lansa albume și plănuia un turneu aniversar la 95 de ani.
Pentru mine, Charles Aznavour nu este doar o legendă a muzicii franceze, ci și o prezență constantă în playlistul personal. Cu atât mai mult regret că i-am ratat ultimul concert în România, în 2016. Ar fi fost o șansă unică de a-l vedea live, de a trăi intensitatea și sensibilitatea pe care o transmitea chiar și la vârsta de 90 de ani. Filmul m-a făcut să simt că am recuperat o parte din acea experiență pierdută, aducându-l pe Aznavour înapoi pe scenă, măcar pentru două ore.
Un festival care celebrează diversitatea cinematografiei franceze
Échos nu este doar despre nostalgia unor legende, ci și despre descoperirea noilor voci din cinematografia franceză. Festivalul include filme variate, de la drame emoționante la comedii rafinate, de la pelicule experimentale la producții mainstream. Este o oportunitate rară de a vedea filme care altfel nu ar ajunge în cinematografele din România și de a experimenta noi perspective asupra culturii franceze.
Fie că ești un cinefil pasionat de filmul francez sau doar vrei să descoperi povești captivante spuse altfel, Échos este un festival care merită urmărit. Iar dacă ai ocazia să vezi „Monsieur Aznavour”, nu ezita – este o experiență cinematografică care îți va rămâne în suflet.
Programul complet este deja disponibil pe https://festivalff.ro, unde se găsesc mai multe informații despre filme și bilete.