Mi-e dor de Italia. Și cum n-am mai ajuns de ceva vreme acolo, m-am decis să pătrund în universul ei prin lista de filme atât de diverse propuse de festivalul Visuali Italiane 2026. Anul acesta, fiecare film e o cameră de lucru intimă sau, dimpotrivă, spectaculoasă, dar întotdeauna personală. Ediția de anul trecut a avut câteva filme care m-au impresionat puternic, așa că am așteptări mari și pentru cea din acest an.
Ediția Visuali Italiane 2026, organizată de Institutul Italian de Cultură din București împreună cu Cinema Muzeul Țăranului, propune o selecție filme foarte diferite ca ton și stil, dar unite de curiozitatea față de cum arată Italia de ieri și de azi.
Programul combină nume consacrate de regizori cu debutanți surprinzători, povești intime cu filme de autor, dar și titluri care pot fi urmărite fără efort, fără să fie simple.
La Grazia: Paolo Sorrentino și decizii complicate
Festivalul începe cu La grazia, noul film semnat de Paolo Sorrentino, regizorul care a transformat eleganța vizuală într-o semnătură.
Personajul central este Președintele Italiei, aflat la final de mandat, confruntat cu două cereri de grațiere care îi pun sub semnul întrebării convingerile. În paralel, viața lui personală se infiltrează în aceste decizii aparent oficiale.
Este un film despre responsabilitate și îndoială, construit cu precizia vizuală tipică lui Sorrentino și susținut de prezența lui Toni Servillo.
Portretul unei legende: Duse
În Duse, Pietro Marcello reface povestea Eleonorei Duse, una dintre cele mai importante actrițe din istoria teatrului.
Filmul o urmărește într-un moment de bilanț, între război, schimbări politice și propriile limite. Nu este un biopic clasic, ci mai degrabă o reflecție asupra artei, corpului și memoriei.
Valeria Bruni Tedeschi construiește un personaj intens, vulnerabil și foarte actual, chiar dacă povestea aparține unui alt secol.
Comedia imperfectă: Il Maestro
Il Maestro, regizat de Andrea Di Stefano, se întoarce la tradiția comediei italiene, dar o face cu o doză de melancolie.
Un adolescent talentat la tenis este trimis să se antreneze cu un fost campion, iar relația dintre cei doi devine rapid mai complexă decât pare. Filmul este despre așteptări, eșec și legături neașteptate.
Pierfrancesco Favino dă filmului acel echilibru între umor și emoție care îl face ușor de urmărit, dar greu de uitat.
Despărțiri și reconectări: Tre ciotole
În Tre ciotole, Isabel Coixet spune o poveste aparent simplă: o despărțire. Dar lucrurile se schimbă când personajul feminin descoperă o problemă de sănătate.
Filmul devine astfel o meditație despre corp, emoții și felul în care ne raportăm la pierdere. Alba Rohrwacher și Elio Germano construiesc o relație fragilă, dar foarte credibilă.
Este unul dintre cele mai delicate filme din selecție.
Un caz real care a marcat o țară: Portobello
Marco Bellocchio revine cu Portobello, un serial care reconstituie unul dintre cele mai controversate cazuri judiciare din Italia.
Povestea lui Enzo Tortora, prezentator TV arestat în plină glorie, devine un portret al unei societăți în care justiția poate greși. Primele două episoade propun un ritm alert și o reconstrucție atentă a epocii.
Libertatea ca punct de plecare: Fuori
În Fuori, Mario Martone spune povestea scriitoarei Goliarda Sapienza, pornind de la o experiență neașteptată: închisoarea.
Relația pe care o construiește acolo cu alte femei devine un punct de transformare. Filmul vorbește despre libertate, scris și identitate, fără să fie demonstrativ.
Valeria Golino este memorabilă în acest rol.
Sport, performanță și presiune: Agon
Agon, debutul lui Giulio Bertelli, este probabil cel mai experimental film din program.
Trei sportive participă la o ediție imaginară a Jocurilor Olimpice, iar filmul combină ficțiunea, documentarul și arta video. Rezultatul este un film despre performanță, dar și despre sistemele care o susțin sau o controlează.
Nu este un film clasic, dar tocmai asta îl face interesant.
Dragoste și tensiune: Breve storia d’amore
Ludovica Rampoldi, cunoscută ca scenaristă, debutează în regie cu Breve storia d’amore, un film care începe ca o poveste de infidelitate și devine treptat un thriller psihologic.
Relațiile dintre personaje se complică subtil, iar filmul își construiește tensiunea din detalii și gesturi mici, nu din evenimente spectaculoase.
Muzică și libertate: Primavera
În Primavera, Damiano Michieletto aduce pe ecran povestea unei tinere violoniste din Veneția secolului XVIII.
Întâlnirea cu Antonio Vivaldi schimbă totul, iar filmul devine o reflecție asupra talentului, limitelor impuse femeilor și puterii artei de a transforma destine.
Este unul dintre cele mai spectaculoase filme din selecție din punct de vedere vizual.
Un debut delicat: Gioia mia
Gioia mia, debutul Margheritei Spampinato, spune povestea unui copil care descoperă o lume complet diferită de cea în care trăia.
Fără tehnologie, într-un spațiu încărcat de tradiții și credințe, realitatea începe să se amestece cu magia. Filmul este simplu, dar foarte atent la detalii și emoții.
Un western reinterpretat: Testa o croce?
Cu Testa o croce?, Alessio Rigo De Righi și Matteo Zoppis reinterpretează westernul italian.
Povestea unei fugare printr-o lume violentă devine un amestec de genuri și referințe, într-un film care păstrează spiritul clasic, dar îl adaptează prezentului.
Filmul cult: Django
Festivalul se încheie cu Django, filmul cult al lui Sergio Corbucci din 1966.
Un western dur, stilizat și influent, care a definit un gen întreg și a inspirat generații de regizori, inclusiv pe Quentin Tarantino. Este genul de film care merită văzut pe ecran mare, chiar și acum.
Cinema pentru toate gusturile
Selecția din acest an arată că cinematografia italiană nu mai este definită de un singur stil sau de un singur tip de poveste. Este deschisă, diversă și conectată la lume. Visuali Italiane 2026 este o invitație la explorare, perfectă pentru acest început de primăvară.